Viata


©2019/capture.photo/ by sorinahasballa
 Fara Dumnezeu,suntem nimic.
 El, Dumnezeu e viata & adevar e iubire.

Firav viata, imi surade si azi,
E soare afar, ziua-mi zambeste 
Ma cheama sa ma infrupt din ea
Dar eu, de puteri ma simt lipsita . . .
Doar rugaciunea ce ma mai intareste,
II vorbesc lui Dumnezeu . . .
El este totul, Parintele meu
Cel mai bun prieten al meu,
El e medicamentul meu,
Cand din rugaciune ma ridic 

Totul cu pace privesc, si senin
Limpede si curat, Dumnezeu,
Incredere in mine mi-a dat,
E un sentiment unic si minunat
Cum El, Dumnezeu in viata noastra
Poate lucra si din innorat, in viata
Devine inseninat, cand din rugaciune 
Te-ai ridicat, pur si simplu, alt om,
Esti . . . esti binecuvantat,
Cu intelepciune si lumina.

Iar viata armonie si pace devine,
Desi puternica credeam ca sunt,
Dar fara grija lui Dumnezeu,
Mai mult decat infimi santem …
El e ocrotirea, si puterea noastra
E seva bruta din noi, El este viata
Asigurarea, pentru vitile noastre
Pentru tot si toate! daca cumva,
O umbra de ura s-a strecurat
In suflet, ura in iubire, Dumnezeu 

O transforma, supararea, in bucurie
Dumnezeu, lucra in subconstientul nostru,
Iar prin rugaciune vorbind,
Cu Dumnezeu, sufletul devine 
Bun si curat, rugaciunea e conexiunea
Dintre noi si Dumnezeu, pentru toti,
Dumnezeu e putere de viata, iar pentru
Cei bolnavi e medicament, si balsam.
Si eu si tu, si noi toti sa pastram
Credinta in Dumnezeu, El e viata

E adevarul si iubirea, e tot.
El Dumnezeu, ne da putere 
Viata in maini sa ne -o luam
Pozitivi sa fim, si in viata,
Orice obstacol intalnim rezolvare
Intr-un fel sau altul sa gasim.
Sa-l pastram pe Dumnezeu in suflete,
Si eu, si tu, noi toti, si viata ne v-a zambi!
Amin si amin !


Author: Sorina Hasballa
©2019 

Durerea din suflet(vers. originala)


©2019/capture.photo/ by sorinahasballa
Durerea cand lacas in suflet ea,
Si – a facut, de acolo nu mai vrea
Sa plece, si sufletul vrea sa-l sece,
De tot, ce e bun in el . . . de tot si de toate.
Devine intunecat si pustiu, 
Un plin de durere.

Si parca, vrere sa traiasca, nu mai are,
Durerea te face sa nu mai fii tu . . . 
Si ramai, ramai pierdut, pentru o vreme,
Sau o eternitate chiar, poti fii pierdut . . . 


La pamant cazut, absent de tot si de toate.

Dar viata . . . pentru altii merge inainte
Durerea ta, nu-i opreste in loc, si viata
Continua,si tu din ea nu mai vrei,
Sa intelegi chiar nimic, nu mai vrei . . .
Iar cei din jurul tau, ei nu inteleg a ta durere . . . 
De ce nu se mai termina, odat’ sa o poti . . .

Lua de la inceput, cei dragi au incearcat 
De la pamant sa te ridice, dar timp prea mult,
De oferit ei n-au avut, caci sunt si ei prinsi,


In valtoarea vietii lor, si din plin

Viata ei si-o traiesc.
E dreptul lor, e viata lor, au incercat . . .

Si ei cum au putut, durerea din suflet sa o ia.
Dar nu au reusit, iar timp de pierdut 
Nu au mai avut, caci viata le zambea, 
Efectiv ii chema . . .
Iar eu am ramas in suflet cu durerea . . .

Un suflet, frant de durere cazut la pamant,
Nu v-a uita niciodata, ce i-a produs durerea . . .


Nu,nu va uita nici cand . . .
Dar in schimb v-a gasii mereu alinare
La usa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu

De jos il v-a ridica, si rugaciunile 
Pline de durere ii v-a asculta,
Si sufletul il v-a vindeca, iar viata,
Care ai crezut, ca nu o vei mai vrea,
Dumnezeu din nou sens ii v-a da

Si viata din nou in maini vei lua . . .
Desi busola din viata ta, alta directie v-a lua


Accepta provocarea, si-ti v-a surade
Din nou soarele pe calea ta ! Dumnezeu,
El ti-a intins mana, ridica-te de jos, si nu te lasa,
Indiferent ce noua intorsatura v-a lua viata ta!
Ridica-te de jos !


Author: Sorina Hasballa
©2019
©2019/capture.photo/ by sorinahasballa

Binecuvantare,o zi in dar


mix of photos through the app CollageYou
Chiar nu conteaza, ca e soare sau innorat
Ploaie, vant, sau covor alb pe pamant, e o noua zi, e minunat.
Caci Dumnezeu ne-a binecuvantat.
Si azi, in dar ziua, El ne-a dat . . .
Lui Dumnezeu, ii multumim!

Pentru a Lui binecuvantare,
Haideti oameni minunati,
Sa-i dam zilei, viata si culoare,
Pe ganduri, prea mult sa nu mai stam,
Zilei in dar contur sa-i dam.
Iar aroma zilei, din belsug, credinta sa ne fie.

In tot si in toate, sufletele pline de bunatate
Precum buchetele de flori, viu colorate.
Pacea & bunatatea in suflete, sa ne fie, mereu
Precum cerul albastru
nemarginit si senin,

Iar Dumnezeu, sa ne binecuvanteze
Ziua, cu lumina si intelepciune,
Pe deplin, sa gandim limpede si curat,
Ziua s-o cinstim, Lui Dumnezeu
Mereu sa-i multumim, pentru tot ce noi avem,
Si pentru ca in suflete, noi pe El, il purtam,

Tot Domnului sa-i multumim.
Si fiecare zi in dar primita, sa o cinstim.
Ca e un dar, de nepretuit si nicaieri de
Cumparat nici cand, si niciunde
nu vom gasi,zile in dar, in lumea aceasta.

Doar El, Dumnezeu ne poate zile daruii,
Sa le traim, si la greu sa o pretuim ziua,
In dar ce o primim, sa ne bucuram
De ea intotdeauna de parca ar fii ultima,
Si ce daca in viata, si afara e innorat,

Ploaie , sau vant, in suflet
Daca credinta ai , ai numai soare
Si cer senin, mergi mai departe
Carpe diem . . . . Cu cinste, si in credinta

Iar darul zilei, cea mai importanta apreciere sa ne fie,
Iar momentele, clipele,
Daruite si binecuvantate,
Valoare inestimabila sa-le dam
Si Lui Dumnezeu, sa-i multumim
Necontenit, Amin si amin !

Autor: Sorina Hasballa
©2019

Maretia,creatiei Tale


photo/by Roberto Shumski from Pexels
 Cata maretie, Doamne in creatia Ta,
Ma cutremur, doar sa ma uit la ea.
Cine ar fi putut sa-si permita sa zica,
Caci nu e de mainile tale faurita ?

Lacrimi imi curg, acum chiar cand scriu,

Atat de mult in sufletul meu,
Apreciez ce ai creat Tu, Doamne
Dumnezeul meu, al nostru, al tuturor.

Si ma intreb, si te intreb,si va intreb
Pe voi,pe cei care ve-ti citii,


Ale mele randuri, ar putea cineva
Sa-si permita sa conteste,

A Domnului maretie si creatie?
Aceasta divina si absoluta maretie ?
Nici un om, si nici o stiinta macar. . .


Nu ar putea vreodat’ creea asa ceva.

Ar fi total absurd, doar sa gandim
Ca cineva ar indraznii, sa sutina
Asa ceva . . . ar fi absurd,
Banal de absurd . . .


Doar Tu Doamne, unicul
A tot Puternicul, poti fii 
Fauritorul, acestei maretii
Pe vecie si de necontestat, Amin si Amin !


Author: Sorina Hasballa
©2019

Iubire si Adevar, petale cu mii de cuvinte


©2019/capture.photo/by sorinahasballa
Natura ne cheama in suflete sa ne culegem, 
Felurite si minunate flori, in diferite culori
Cu petale a caror culori, cuprind mii de cuvinte,
Care usor in adierea vantului, ne soptesc 
Sa tinem aminte, caci si ele au fost
Pe acest pamant date de Dumnezeu.
Si au si ele rostul lor, sunt parte din

Natura, caruia Dumnezeu sa renasca
Putere i-a a dat, sa ne transmita
Ca viata & adevarul exista
Si ele se mentin prin iubire.
Dumnezeu e viata & adevar
EL e iubire, naturaii putere sa
Renasca i-a dat, sa nu uitam niciodat.

Oare ce ar putea sa transmita
Aceste minunatii, in mii de cuvinte?
In esenta e vorba de 2cuvinte . . .
La puterea lui Dumnezeu.

E vorba de viata & adevar
2Cuvinte care puternic abunda
In iubire, Iubire pentru Dumnezeu,

Care e unica si infinita, si mai apoi,
E iubire pentru aproapele tau,
Iubire pentru parintii nostrii,
Iubire pentru copii nostrii,
Iubire pentru cei care se lupta,
Cu boala, acasa sau intr-un
Pat de spital, sau cei ce-s

Orfani si pe drumuri raman,
Si nu au nici un codru de paine,
Iubire pentru toate neamurile
De pe acest pamant sfant
Iubirea e pentru tot si toate
De Dumnezeu create
Iubirea contur si nuanta

Iertarii ii da, iubirea nu judeca
Si nu e barfitoare, putem zice,
Uneori ca e prea ocrotitoare,
Iubirea transforma rautatea 
In bunatate, iubirea e buna
La toate, in natura o gasesti
Ajunge sa o observi, ca in suflete 

Iubirea sa prinda culoare,
In Inima mea, a ta si a tuturor,
Iubirea din intreaga lume, 
Ar aduce numai lucruri bune
Si ar fii, peste tot in lume doar pace, 
Daca in loc de arme si bombe
Cei, ce in mana le tin, ar incerca 

Sa le schimbe pe minunate flori,
Viu colorata, viata alta ne-ar fii,
Ar fii peste tot doar plin de viata,
Si adevar . . . ar fii multa iubire,
Iubirea e Dumnezeu, iar tot
Ce el a creat, pentru noi a creat
Si credinta in suflete pentru,

Dumnezeu ar trebui sa avem 
Neconditionat si nelimitat
El, ne-a dat in dar viata in adevar
Sa o traim cu iubire prin tot
Si prin toate, iar noi credinta,
Domnului sa daruim, si sa cinstim
Ceea ce El, Dumnezeu,
Pentru noi toti a creat din iubire,

Petale de flori cu mii de cuvinte
Sa ne sadim in suflete si minte
Cuvinte la puterea lui Dumnezeu.
Viata & adevar, invaluite in iubire
In sufletul meu, si al tau al tuturor,
Ca Dumnezeu, mereu sa fie cu noi.
! Amin si Amin !

Author: Sorina Hasballa

©2019

Dumnezeu, terapie a sufletului meu , a tuturor . . .


 ©2019/capture.photo/by sorinahasballa
In mijlocul naturii paraca vrajiti suntem,
Si chiar pe langa un parc,
Cand trecem, un petic de natura
Un cer senin, o floare, un lac
Sau chiar o apa curgatoare,
O lebada sfioasa care cu eleganta,

Pluteste încet, si parca sa danseze ar vrea,
Pe o melodie creata, de un vesel tril de pasarele,
O albinuta harnicuta, pe o papadie poposeste,
Iar freamatul blind, de vant ce o frunza o adie,
Privirea iti trezeste, si nu mai sti cum sa cuprinzi,
Atata minunatie, ce te-a furat, si parca

Pentru o clipa, in Paradis ai fii,
Iar tu musafirule, de frumusetile
Domnului, ramai uimit, si te-ncapatanezi,
La realitate, sa revii, dar daca la vazul,
Si auzul, acestor minunatii,
Un sentiment launtric te incearca,

Un simtamant, un val, patrunzator,
Ce sufletul ti-l linisteste, inseamna,
Ca-n adancul sufletului tau, traieste,
Maretia si bogatia Lui, a Domnului.
Dar mai e un sentiment,
Ce te poate incerca in acel moment,

Acela in care simti, ca lacrimile,
Obrajii ti-i innunda si sufletul,
Parca ti-l devasteaza, de un simtamant,
Ca de o ruptura, intre tine,
Si credinta, fata de Dumnezeu
Nu te sfii, si lasa-le sa se prelinga,

Lacrimile pe obrazul suparat,
Caci e posibil, ca pentru un moment,
Sau o durata, chiar mai lunga din viata,
Atat de ravasit, sa fii fost in sufletul tau,
Si suparat, pe Dumnezeu,
Incat sa nu mai vrei sa stii de nimeni,

Si nimic din jurul tau . . . doar plangi,
Si plangi, si retorica intrebare
Mereu, in minte strident suna in ecou,
Se aude, mereu si mereu, in minte . . .
''Unde esti Tu, acum bunule Dumnezeu''?
Pe multi dintre noi ne-a incercat,

Acest teribil sentiment, e grozav de intunecat,
Si departe te poate arunca de lume,
Valoare la nimic, ajungi sa nu mai dai,
Iar lumea in acele momente in minte ,
Devine, un mic punct negru, pentru tine,
Si tot ce Dumnezeu, minunat, in dar,

Pentru toti a creat , in acele momente,
In care esti greu incercat,
Toate aceste minunatii, le vezi,
Ca printr-o oglinda, sparta,
In mii de cioburi, la pamant aruncata.
Asa ''raul'' tie-ti-o arata, ca sa crezi,

Ca pentru tine totul s-a terminat,
Dar Dumnezeu, putere in subconstientul,
Mintii, fiecaruia ne-a dat, si cei mai multi,
Ce inlantuiti de durere, au fost
De la pamant sau ridicat, si in cautarea,
Peticului de natura au plecat,

Si in rugaciune, au ingenuncheat
Caci pentru o perioada lunga,
Si in traire crunta, intr-un hau,
Departe, de lumea Lui Dumnezeu,
Au fost blocati, dar Dumnezeu
In tot acest timp, prin subconstientul

Nostru a lucrat, iar daca inainte,
Credinta si iubire pentru Dumnezeu ai avut,
El, Dumnezeu, de la pamant te v-a ridica.
E despre, puterea terapiei sufletului,
Prin subconstientul omului,
Pe cale Domnului, . . . e de la Dumnezeu,

E terapia cea mai valoroasa,
Si in intreaga lume, comparativ
Nu are, medicament de tratament,
E rugaciunea, si credinta evident,
Puternic in suflet sa le pastrezi,
Si aprecierea a unui petic,
De verdeata, . . . natura, pe oriunde

Mergi, pe unde pasesti si
Chiar si o farama din Creatia
Mainilor Lui Dumnezeu, de zaresti
Niciodata sa nu uiti importanta,
Sa platesti, cu ele sufletul sa-l tamaduiesti,
Sa-l imbogatesti, e belsugul Lui Dumnezeu,
Tine-l in sufletul tau, da-i valoare mereu
Si nici un tratament, nu v-a fii mai eficient.

Si daca in suflet te nelinisteste,
Faptul, caci cum ai fost, si ce ai avut,
Nu vei mai putea avea , probabil, . . .
Tu doar multumeste-i, prin rugaciune
Lui Dumnezeu, pentru tot ce acum ai,
Si o menire, in viata Dumnezeu iti v-a gasi,
Mereu, daca pe calea credintei stai.


Author: Sorina Hasballa
©2019






Picuri . . . din povestea vietii mele


© 2019/capture.photo/by sorinahasballa

Chiar daca viata, intr-un labirint, m-a aruncat, iar in sufletul meu durerea, ca la ea acasa s-a instalat, durerea pasii mi-a ingreunat, si intr-o lumea intunecata, m-a aruncat, eram debusolata, si sa aleg cale nu mai stiam, atat era de intortocheata, calea pe care, fara sa-mi fii dat seama, ma avantam. Valul vietii ma furase, si pe cale vietii ma blocase, atunci ma gandeam . . . incotro s-o i-au, si unde sa apuc, unde sa ma duc, spre Sud, sau spre Vest, poate mai bine ar fii fost spre Nord, sau chiar spre Est . . . cu pruncu meu Marian, in brate eu eram, si incercam, din rasputeri sa reusesc, muncind din greu, copilul sa mi-l cresc, lui Dumnezeu ii multumesc acum, c-atunci prea tanara eram, si nu realizam, credeam ca am sa reusesc, doar sa muncesc si iar sa muncesc, ma mai rugam, dar de multe ori peste rugaciune, eu saream. Munceam, banul il adunama, din ce aveam mai ajutam, dar de cele mai multe ori, rugaciunile le saream . . . . povestea vietii mele, in versuri nu pot sa o descriu . . . O carte a vietii, de curand am sa incep sa scriu, si cu voi am sa o share-uiesc, ca s-o cititi, daca o sa vreti. Dar ce eu vroiam sa spun, in randurile mele acum, sa nu disperam daca greul, in vietile noastre se instaleaza, si in sufletele noastre troneaza, caci de fapt, rautatea instaleaza, in vietile noastre greutatea, e lucrarea lui ,al ”raului”, care de pe calea Domnului, ne deviaza, si in lumea intunericului ne capteza, in concluzie, sa nu disperam, cand de greutate dam, ci rugaciune cu sinceritate, si continuitate, catre bunul Dumnezeu, sa avem. In rugaciune sa ingenunchem, si din radacina ”rautatea” din suflete, sa scoatem, caci daca cumva, calea in labirint si voua vi se v-a transforma, inseamna ca ”rautatea” e in preajma, a ta, a tuturor, cum a fost si in a mea, si posibil ,vom cadea . . . iar de jos, doar Dumnezeu, ne v-a putea ridica, nimeni altcineva, si doar cu rugaciune, si sincer, vorbind cu Dumnezeu, e singura cale, de aceea va scriu … pentru ca tocmai am trait asa ceva, iar rugaciunile catre Dumnezeu, de la pamant m-au ridicat. Atunci cand nu mai credeam vreodat , caci de la pamant, voi fii ridicat, … a fost El, Dumnezeu. Increde-te si tu, in El mereu, caci darurile lui Dumnezeu, sunt darurile noastre, daca pe calea Domnului vom fii mereu.

Author: Sorina Hasballa © 2019

Averea mea, a ta, a noastra …


Averea oamenilor, e in sufletul lor.
E bunatatea, sinceritatea,
Intr-un cuvant e sufletul curat.
In competitie crunta, cu rautatea.

In Primavara cand, naturii
Ii este dat, la viata sa renasca,
Invazie de Margarete-s pe campii,
Ele sunt stelele pamantului,
Si sunt mii & mii
Ea, floarea puritatii si a inocentei e,
E bunatatea, te du de o culege, . . .
Sunt indeajuns si pentru mine,
Si pentru tine, pentru noi toti.

E metaforic spus, la ce eu ma refer acum . . .
Asa e viziunea mea, si felul
De a ma exprima, in a indemna ,
In suflete sa ne sadim bunatatea.

Ca sa putem fii pe calea Lui,
Pe calea Domnului.
Nu gandii prea mult si pierde, timpul
Pan’ sa decizi ce sa culegi, caci intre timp

Printre Margarete, buruiana,
Zi de zi teren v-a castigat . . .
Pan’ ce de seva vietii le v-a seca.
Caci pe Pamant, de tinut stele din flori,

Din petale albe de puritate,
Cu lumina din soare luata.
E greu, in suflet sa pastrezi,
La fel de greu precum e,

Calea Domnului s-o alegi,
Si de ea sa nu te mai dezlegi,
E greu, e foarte greu.
Caci Ambrozia ”rautatea” buruiana,

De conditii prea multe, nevoie
Nu are, ea doar otrveste ce in jur
Intalneste, si toate acestea vicleneste,
Le face pas cu pas, imprejur

Se-n colaceste, iar ce-i slab si firav,
Moare. . . . se ofileste.
Metaforic sau nu, balanta in mana noastra e.
Daca floarea o alegem,

In suflete bunatatea o culegem,
Iar buruiana de o culegem
Rautatea o alegem . . .
Si cum sanse n-i s-au dat,

Domnul cu gand bun si curat,
Primavara a creat, si naturii
O data in an viata, sa renasca i-a dat.
Ne-a dat vastele campii,

Cu flori si buruieni, mii,
Suntem cei ce hotaram ce in suflete adunam,
Caci pana in Gradina Domnului,
Sa calatorim, cale anevoioasa intalnim,

Credinta mare trebuie sa dobandim,
Bunatatea de rautate, sa deosebim
Noi trebuie sa stim, si nici cand sa nu uitam,
Caci bunatatea, sufletul imbogateste,

Iar rautatea sufletul ni-l otraveste.
Haide-ti sa reusim, buchete de Margarete
Sa incropim, din petale albe de imaculate,
Cu lumina din soare luata, ca a noastra cale,

Catre Domnul, mai apoi sa fie luminata.
Lupta pe pamant e mare,
Ca bunatatea in suflet sa o pastrezi
De-a lungul vietii, lupta e acerba,

Calatoria e grea, si anevoioasa tare,
Rautatea teren vrea sa dobandeasca
Iar inima noastra, incet vrea sa o cucereasca,
Bunatatea si averea sufletului, sa o starpeasca.

Inima sa o otraveasca,
Dar Dumnezeu la noi priveste,
El puritatea, bunatatea o iubeste,
Si sa ne mai ajute, hotaraste.

Sufletul ni-l intareste, cu apa din ceruri,
Picuri de ploaie, floarea bunatatii,
Dumnezeu o hraneste si o intareste.
Ca in suflete bunatate de credinta, sa fie pe vecie.

Primavara din nou te asteptam,
Margarete de pe campii sa adunam.
Buchete de credinta, din stelele pamantului
Cu albe imaculate petale, de puritate pline,
Pentru Dumnezeu in suflete sa adunam.

2019/Author: Sorina Hasballa